Duminică, ziua a VII-a

E sfârşit de săptămână...s-a terminat sejurul...
ies pe aceleaşi porţi,
mă împiedic de digurile săpate în carne,
aştept la semafoarele puse pentru mine,
şi pornesc pe şoseaua în care era să-mi duc somnul.
Am să ajung acasă,
Unde din cauza focului, am să slăbesc iar.
Ştiam că ar fi trebuit să cer mai mult la negocieri,
şi nu doar un sejur...
de 7 zile...
cu cazare, masă...
şi drumul între Iad şi Rai incluse...

Sâmbăta, ziua a VI-a

N-ai decât să mori draga mea,
căci programul cu publicul s-a terminat,
iar Raiul şi-a închis porţile
trecându-le peste oasele noastre.
Şi n-ai decât să plângi cu sânge
şi să surpi pământul în două,
n-ai decât să-mi cauţi ghişeul
Şi când mă găseşti, să-ţi iei bon de ordine.

Vineri, ziua a V-a

Geloşi pe picătura ploii,
îngerii m-au asfaltat în drumul ce va lega Raiul de cer.
Noroc cu industria de azi,
Că la primul vânt,
mi-a intrat cimentul în ochi
şi m-a zburat de acolo
pentru că, zicea el,
plătea prea mult la întreţinere...

Joi, ziua a IV-a

A trecut vremea...şi...
Am săpat cu unghiile în carne,
Alături de Sfântu Petru, pentru a face diguri...
S-a dus viitura!!...şi-apare iar vârful ploii...
Iar eu, ca un muritor,
În ciuda semafoarelor promise,
mă zvânt sub aceeaşi picătură arsă.

Miercuri, ziua a III-a

Porţile mi se închid dedesubtu-mi,
Acoperind clipocitul semafoarelor
în apa plină de noroi.
În Rai e alertă,
căci odată cu secarea Styxului,
Şi cu toată poluarea asta divină,
Dunărea se umflă şi ne va inunda...Sufletele...

Marti, Ziua a II-a

Scârţâie balamalele sufletelor
Şi porţile Raiului mi se deschid
Iar Domnul, conştient de greşeala-i,
Şi ştiind că şi zeii mor,
Îmi întinde mâna
Şi vrea să-i semnez contractul,
cel pe care odată,
L-a semnat şi Adam...

Luni, Ziua I

Vârful ploii mai aşteaptă şi acum palma mâinii mele,
Iar picătura arsă stă în părul meu.
Degeaba creştinul îşi cară Crucea prin munţi
Căci Dumnezeu i-a întors spatele şi aşa va sta...
...până când la porţile Raiului se vor pune...semafoare...

Pentru Săptămâna Patimilor

Având în vedere că am intrat în Săptămâna Patimilor, toată lumea se gândeşte cum să scape de păcate, cum să se apropie mai mult de Dumnezeu. Întrebarea care se pune este: merită oare ca după un an plin de păcate, fiecare muritor să caute să se facă acum una cu Divinitatea? Răspunsul la întrebarea mea îl găsiţi in "Săptămânalul de la poarta Raiului". Acest săptămânal este format din 7 zile, fiecare atribuindu-i-se unei zile din Săptămâna Mare.


Nota: acest post este o introducere, nu un articol în sine. Vă invit să îl luaţi ca atare.