E sfârşit de săptămână...s-a terminat sejurul...
ies pe aceleaşi porţi,
mă împiedic de digurile săpate în carne,
aştept la semafoarele puse pentru mine,
şi pornesc pe şoseaua în care era să-mi duc somnul.
Am să ajung acasă,
Unde din cauza focului, am să slăbesc iar.
Ştiam că ar fi trebuit să cer mai mult la negocieri,
şi nu doar un sejur...
de 7 zile...
cu cazare, masă...
şi drumul între Iad şi Rai incluse...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu sunt inca sub socul sarbatorilor, asa ca s-ar putea ca micutul comentariu sa para putin mahmur si prefer sa o spun de acum ca sa nu creez vreo impresie de sub-substrat in ceea ce scriu. Imi place felul in care reiese doza uriasa de institutionalizare si caninizare a bisericii, a ideei de Dumnezeu, de cruce, de obiceiuri. Urasc ideea de existenta a unui intermediar intre mine si divinitate; urasc a-i observa sclipirea de mic Dumnezeu pe pamant, de trimis, de un al doilea Alfa sau Omega. Urasc sa vad lumea ahtiata a se duce si participa la ceva atat de plictisitor si plin de teatru ieftin. Curand cred ca se vor distribui bilete la intrarile din biserici. Eu asa gasesc normal. Cata vreme eu, tu, ei avem un suflet, si tinem seama de el, o minte cu care ne straduim sa "cugetam frumos", cum propovaduia Blaise Pascal cu secole in urma, atunci nu vad rostul postului, nu vad rostul bolboroselilor, nu vad rostul miruirii, al ultra-inghesuielilor in casele Domnului pe pamant. Fiecare are in masura limitelor egocentrismului o ramura de credinta in ceva mai mare decat sinele. Fiecare o sfinteste in felul sau. Eu nu trebuie sa inhalez atata "poluare divina" si sa iau "bilete de ordine". Eu pot avea propriul meu "ghiseu"....dar azi, e mult mai greu a ajunge sa te auto-judeci, decat sa lasi pe cineva sa-ti pronunte sentinta. Pacat ca pentru a ajunge sa fie inundate suflete, trebuie mai intai sa le fie inundate curtile si casele de atata "apa plina de noroi". Si cate "balamale" scartaie-mprejur! Iisus, cel uns, n-a ajuns sa predice-ndeajus, sa miruiasca pentru a le opri din urlete...nici nu va ajunge...ramane o poveste frumoasa, poate, doar atat. Ma bucur sa citesc, ma bucur sa impartasesc aceeasi retinere fata de corola de mari "minuni" a lumii...Mi-am vandut de mult, pe pret de nimic, şalvarii ce-i purtam in asteptarea basmului din Coran.
RăspundețiȘtergereps. Nu.mi place sa vorbesc "despre", ci doar in "paralel". Merci pt comentariu si sper ca si asa sa fi transmis mesajul ce ar fi reiesit vorbind "despre"
* "canonizare", * "ideii"...si cred ca, cam atat...iar inceputul cu "micutul comentariu" nu a vrut sa fie ironic, ci doar m-am lasat un pic dusa de val pe parcurs...:">
RăspundețiȘtergere